Treceți la conținutul principal

Îmi deschid brutărie

  Dacă vreodată aș face un clasament al chestiunilor care ma scot din minți, locul I cu coroniță de margarete legate cu ață de papiotă ar fi ocupat de neasumare. Cred că în ea zac cantități considerabile din toate defectele și urâciunile pământului. 
   Să ne imaginăm următoarea situație... mergi ca omul să îți iei o pâine, întrebi de care au, brutăreasa răspunde că nu are din praf de aur dar că e proaspătă și fără chimicale. Ce doamnă onestă și amabilă, îți zici! 
Cât își așeza marfa pe raft, explica în detaliu ce eforturi a făcut pentru a cumpăra cele mai performante cuptoare și cum a făcut specializări recente pentru cele mai bune rezultate. Era necăjită că unii cărora le-a fost cândva clientă nu vindeau ce expuneau și din acest motiv și clienții ei erau puțini și destul de reticenți.
  - Doamnă, să vă mai povestesc una pățită săptămâna trecută.. Tocmai ce onorasem o comandă mare. Vândusem mai multe produse, pentru o petrecere a unora. Niște ciudați! Bine, ei nu-s români ca noi, dar să n-ai deloc bun simț?! M-au făcut să plâng acolo, la livrare. S-a luat un moș de mine că am boneta roz și că nu se cade. Ei vorbesc! 
  - Mai sunt diferențe culturale. Nu v-au anunțat regulile înainte? Întreb, ușor nedumerită de debitul verbal al vânzătoarei. Cine știe, o fi singură, nevorbită sau cam nemărturisită..
   - Nu mi-au spus nimic! M-am dus acolo cu o treabă și ăia s-au luat de mine. Ciudați tare! Doamnă, dacă i-ați fi văzut pe șefi cât de kitsch-oși erau! Aveau niște chinezării de ecusoane din plastic ieftin. Ha ha ha!
  După sterila conversație alegi, din priviri, o pâine pe vatră întrebi și cât costă, plătești, iei ce a împachetat și pleci. 

  Acasă, dincolo de gard - ditamai leopardul: pâinea cea proaspătă, sănătoasă și plătită este de fapt o franzelă lipicioasă și mucegăită. Faci cale-ntoarsă, să rezolvi problema civilizat, când colo, dincolo de tejghea - se lăfăia balaurul cu 7 capete (pesemne că o înghițise pe doamna cea draguță și corectă).
  - Bună ziua, din nou. Mă scuzați, cred că mi-ați dat punga altcuiva ... (faci o încercare diplomată de a rezolva decent problema, sperând totuși că ar fi și un sâmbure de adevăr.) 
  - Bună, dragă! Ți-am dat ce ai plătit. Doar n-ar vrea, la banii ăștia, să-ți fi dat cozonac! 
  - Stimată doamnă, mi-ați spus că pâinea este proaspătă și că, chiar dacă este o pâine clasică, este de calitate. V-am plătit cât ați cerut, astfel încât aștept să rezolvați problema. Vă rog să îmi vorbiți cuviincios.
  - Auzi, dacă nu-ți convine, e problema ta! Eu de banii ăștia cred că ți-am dat și prea mult și prea bun. Îmi și pare rău că te-am primit în magazin! Dacă știam că faci atâtea pretenții, nu-ți vindeam nici gaura de la covrig. Acum am treabă, n-am timp de povești! 
Se întoarce cu spatele și intră în încăperea alăturată. Înmărmurită, rămân pe loc preț de câteva secunde și iau decizia vieții mele: îmi deschid brutărie. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

CAMERAMAN VS VIDEOGRAF

  Bună vă fie lunea, în care pun pariu că crește și iarba, căci ieri a plouat! Am promis cu ceva timp în urmă că voi mai reveni cu informații din domeniul meu, fiindcă de când telefoanele pozează în modul pro și filmează așișderea, nu mai spun de editarea pe telefon și profesorul google, pot să apară confuzii și mi se pare de bun simț să ajutăm, cei care putem să facem lumină. E ca și cum m-aș da barman profesionist după ce mi-am luat Tassimo cu capsule acasă. Nu-s și chiar dacă beau cafea tare de peste 20 de ani, habar n-am să deosebesc tipurile aromelor de cafea - proveniență etc dar dacă vii la mine în vizită, am să te întreb dacă ai bea o cafea după denumirile de pe capsule și chiar aș putea părea că știu să îți fac un irish coffee de auzi și cimpoiul în fundal. Textul ăsta nu se vrea a fi nici despre baruri, nici despre barmani și cu atât mai puțin despre cafele ci despre titulaturile astea simandicoase care ar trebui să facă diferența între ”plebe” și ”artiști”.  Cred că acest te

Anul cel vechi, anul cel nou

 A zburat si anul, a adus si ceasul si multe altele pe lângă dar mai presus de asta, ne-a adus iubire si deci sunt recunoscatoare.  Ma bucur ca am avut posibilitatea sa ma vad cu buna parte dintre cei buni ai inimii noastre, pentru a le spune privindu-i in ochi, multumirea. Ce vreau de la 2024? Sa imi vad mai des familia si prietenii, sa ma fereasca si el ca si fratele mai mic de oameni nepotriviti si de situatii neplacute si sa ii tina fericiti pe toti ai nostri. Fericire le doresc si celorlalti care gasesc pete in soarele oricui, caci fericirea te tine ocupat si in general mai vezi doar.. soarele tau si te prinzi ca straluceste si ca e caldut.  Imi mai doresc sa raman intreaga la minte si la suflet, pentru a putea sa aduc in continuare bucurie celor de langa mine. A si vreau sa rad mai mult! Am s-o fac: Zgomotos si cu lacrimi.  Multumim Lui Dumnezeu, a fost un an frumos, cu tot ce trebuie in el. Hai an bun, fa pui, nu fii ranchiunos! 

MARIA CRISTINA

Mult așteptatul moment a sosit în a doua zi de Brumar – Dumnezeu a binecuvântat tânăra familie Rus cu primul dintre cei trei copilași: un suflet de fetiță. Au numit-o Maria Cristina și zi după zi, împleteau neobosiți și fericiți gânduri, vise și ore nesfârșite de muncă pentru viitorul micuței. Departe de Ardealul lor de baștină, suflețelul cu ochi mari, verzi și curioși, creștea însă părea sa fie ceva în neregula: nu vorbea. Ce poate fi mai tulburător pentru inima unui părinte, decât teama și grija pentru copilul său? Au urmat nopți nedormite, transformate în zile petrecute pe holurile cabinetelor medicale, diagnostice ambigue sau definitive ... și toate scăldate în lacrimi și rugăciuni fierbinți către Maica Sfântă. N-au fost în zadar, căci una dintre zile a adus începutul alinării acestei mari încercări – diagnosticul corect: Maria nu vorbea, fiindcă nu putea auzi. Din acea clipă, timpul și-a pierdut dimensiunea în sufletul tinerei mame. Cu credință în Dumnezeu și speranță în vii