PENTRU CĂ EU SUNT TU

Pentru cuvântul nerostit și pentru atunci când cerul nu-și pudrează orizontul cu puful îngerilor neîntâlniți...

Pentru când vuiește tăcerea vreunui răsărit de departe și mai ales pentru atunci când munții tăi par să se afunde într-o zare necuprinsă...

Pentru gândul ajuns la răscrucea celor patru zări, în așteptarea îmbrățișării celor patru suflete, sorbind din conversațiile fără de cuvinte...

Pentru atunci când amintirea pare să alunece pe crengi cu promoroacă, pe aripa pleoapei fagilor îndepărtați...

Pentru atunci când îmi auzi bătăile inimii în primul fulg de zăpadă din zori, pentru toate zilele, pentru toate culmile nestrăbătute încă, pentru toate aripile pe care mi le-ai dăruit din carnea anilor tăi, pentru ca astăzi eu să fiu tu și zborul meu să poată fi mai înalt decât al tău...

Pentru întreaga ta lume așezată la poalele lumilor mele, pentru poienile înverzite așternute în calea mea, din pacea rugăciunilor tale fierbinți pentru ca nicicând să nu-mi fie rece și întuneric. Pentru curajul izvorât din brațele tale în toate chemările mele..

Pentru că astăzi este sărbătoarea cea mai mare, Tata! Astăzi nu trebuie să îți urez nimic, căci din sufletul tău a luat ființă lumina sufletului meu, astfel că muzica visărilor tale devine ritm al valsului meu...

Pentru că eu sunt tu, știu că vei avea grijă ca vremea să nu pășească apăsat pe anii ce stau să se aștearnă cuminți nu în calea ta, ci alături de tine, așa cum alături îți stă și inima mea.

Astăzi turnăm bucurie în pocale de timp, ne așezăm în jurul mesei celor șapte scaune și închinăm pentru tine!

La Mulți Ani, Tata! Să ne trăiești, iubitul nostru, iubit!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

CAMERAMAN VS VIDEOGRAF

Bună vă fie lunea, în care pun pariu că crește și iarba, căci ieri a plouat! Am promis cu ceva timp în urmă că voi mai reveni cu informații din domeniul meu, fiindcă de când telefoanele pozează în modul pro și filmează așișderea, nu mai spun de editarea pe telefon și profesorul google, pot să apară confuzii și mi se pare de bun simț să ajutăm, cei care putem să facem lumină. E ca și cum m-aș da barman profesionist după ce mi-am luat Tassimo cu capsule acasă. Nu-s și chiar dacă beau cafea tare de peste 20 de ani, habar n-am să deosebesc tipurile aromelor de cafea - proveniență etc dar dacă vii la mine în vizită, am să te întreb dacă ai bea o cafea după denumirile de pe capsule și chiar aș putea părea că știu să îți fac un irish coffee de auzi și cimpoiul în fundal. Textul ăsta nu se vrea a fi nici despre baruri, nici despre barmani și cu atât mai puțin despre cafele ci despre titulaturile astea simandicoase care ar trebui să facă diferența între ”plebe” și ”artiști”. Cred că acest te

Citiți mai multe

Anul cel vechi, anul cel nou

A zburat si anul, a adus si ceasul si multe altele pe lângă dar mai presus de asta, ne-a adus iubire si deci sunt recunoscatoare. Ma bucur ca am avut posibilitatea sa ma vad cu buna parte dintre cei buni ai inimii noastre, pentru a le spune privindu-i in ochi, multumirea. Ce vreau de la 2024? Sa imi vad mai des familia si prietenii, sa ma fereasca si el ca si fratele mai mic de oameni nepotriviti si de situatii neplacute si sa ii tina fericiti pe toti ai nostri. Fericire le doresc si celorlalti care gasesc pete in soarele oricui, caci fericirea te tine ocupat si in general mai vezi doar.. soarele tau si te prinzi ca straluceste si ca e caldut. Imi mai doresc sa raman intreaga la minte si la suflet, pentru a putea sa aduc in continuare bucurie celor de langa mine. A si vreau sa rad mai mult! Am s-o fac: Zgomotos si cu lacrimi. Multumim Lui Dumnezeu, a fost un an frumos, cu tot ce trebuie in el. Hai an bun, fa pui, nu fii ranchiunos!

Citiți mai multe

MARIA CRISTINA

Mult așteptatul moment a sosit în a doua zi de Brumar – Dumnezeu a binecuvântat tânăra familie Rus cu primul dintre cei trei copilași: un suflet de fetiță. Au numit-o Maria Cristina și zi după zi, împleteau neobosiți și fericiți gânduri, vise și ore nesfârșite de muncă pentru viitorul micuței. Departe de Ardealul lor de baștină, suflețelul cu ochi mari, verzi și curioși, creștea însă părea sa fie ceva în neregula: nu vorbea. Ce poate fi mai tulburător pentru inima unui părinte, decât teama și grija pentru copilul său? Au urmat nopți nedormite, transformate în zile petrecute pe holurile cabinetelor medicale, diagnostice ambigue sau definitive ... și toate scăldate în lacrimi și rugăciuni fierbinți către Maica Sfântă. N-au fost în zadar, căci una dintre zile a adus începutul alinării acestei mari încercări – diagnosticul corect: Maria nu vorbea, fiindcă nu putea auzi. Din acea clipă, timpul și-a pierdut dimensiunea în sufletul tinerei mame. Cu credință în Dumnezeu și speranță în vii

Citiți mai multe

Faceți căutări pe acest blog