I don´t LIKE!
Astăzi m-am prins că am acumulat cca 1000 de
ani de ghinion fiindcă nu am redistribuit îngerași animați, icoana care plânge
sau ursulețul prieteniei purtător de trifoi sclipicios! Ce mă fac?! Am atâtea
planuri de viitor și mi-am ratat viața! Nasol.
Facebook, acest tărâm al prieteniei absolute, unde cu un Like în loc de Love poți încheia relații sociale reale... nu mai vorbesc de
uimirea de a constata că, cei 8-900 de prieteni care nu ratează nicio sărbătoare
de-a ta, trec pe lângă tine pe stradă ca și cum nu v-ați cunoaște. Păi cum?!
Tocmai ce ați celebrat 3 ani de prietenie și 300 de Like-uri. Ce oameni! Păi n-ai înțeles: nu purtai ochelarii de soare
din poza de profil!
Ai postat la adresa lui! Sigur-sigur îi porți pică și de
aia ai redistribuit articolul ăla cu sfaturi. Nu mă așteptam să ai așa o părere
despre mine: UNFRIEND! Sau mai bine BLOCK!
Vecinul, când trece pe lângă nevastă-ta, o salută și îi
zâmbește. Intri iute pe Facebook, vezi că sunt prieteni și totul devine foarte
clar: au o aventură, sau cel puțin nemernicul ăla își dorește asta. I-a dat Like la poza aia în care e singură și
la poza cu plăcinta. O vrea pentru el (cel mai probabil, plăcinta). Ori îl
blochează din lista de prieteni, ori e cazul să discutați serios despre relație.
Tu nu poți accepta un al doilea bărbat în căsnicia voastră minunată. (Fie vorba
între noi, nici nu e cazul, pentru că tu nu ești bărbat de vreme ce inventezi
fantome care te și bântuie). *N.a. Nici doamnele nu stau rău la capitolul imaginație,
doar că ele preferă să spioneze pe termen îndelungat „rivala” deci rareori
solicită acțiuni de blocare a domniței cu botic de rățușcă.
Minunea de a-ți stoca datele
personale te scutește de a-ți mai aminti data nașterii prietenului tău de o
viață – ăsta da, loc călduț. În plus, primești o groază de reclame ca mesaj
privat, fix pe domeniile tale de interes și nenumărate invitații pentru jocuri.
LOVE!
Cele mai grozave sunt
postările cu greșeli de ortografie și cele care conțin atacuri la persoană. Viteza,
domnule! E ca la cursele de mașini: după ce trec, lasă norul de praf – așa e și
cu pluralul. Când nu știi câți de „i” să pui în coadă, dă-i cu praf (în ochii cititorului)
și pune minim 3-4, să pară că așa vrei tu să exprimi bucuria. Intenția
contează! Cratima oricum e aleatorie în paradisul Fb – tu ești om cumsecade și
ponderat, nu merge să dai și cu praf și cu paiul în ochiul celuilalt, căci vezi
parul (sau părul – că ai freză modernă) din ochiul tău!
Este obligatoriu să postezi și în limba engleză! Nu contează
că în viața ta nu ai purtat o conversație în melodioasa limbă a lui JR Ewing, sau
că nimeni din lista ta nu vorbește engleza, dă-i cu aforisme, descrieri și
urări. Pari mai fancy!
„Să moară dujmanii mei!” – asta se rezolvă cu animațiile
ce conțin ani de ghinion sau moarte subită dacă nu redistribui, însă e bine
totuși să te asiguri că funcționează, monitorizându-le cu religiozitate
profilurile. Am o veste neplăcută pentru posesorul de dușman online: când ai
dat mesajul ăla cu lumina de Paști, din comoditate l-ai trimis tuturor și a ajuns și la
insuportabilii blestemați prin gif-uri de ghinion. E posibil să fi anulat
efectul malefic. Eu zic să te duci repede la listă și să vezi cui i-ai trimis.
Like-ul din obligație /
complezență este cel mai apăsător. Poartă o lume de gânduri și interpretări.
„Dacă-i dau, ce spune lumea? Dacă nu-i dau, se supără!”. E ca în bancul cu
iepurașul și băscuța, doar că aici e mai complicat, așa că mai bine mai
meditezi asupra situației, să se mai adune Like-uri.
Reîntoarcerea
la scrierea hieroglifică,
acționată prin morse: pupicei, zâmbăreți, îmbrățișări, nervișori etc (musai
diminutive!). Asta e cea mai bună parte din era comunicării online. Nu mai
trebuie să gândești cu subiect și predicat și nici să te complici să pui cratima
sau marca pluralului corect. Se rezolvă cu apăsarea repetată a pupicelului
corespunzător. Ti-ti-ti-ta-ta-ta ... Like!
Îmi doresc o campanie
Facebook ... „Ziua fără Facebook”. E ziua aceea în care scriem cu stiloul,
miroase a cerneală și ne expediem gândurile în plic. O zi, în urma căreia cei
dragi nouă vor găsi în cutia poștală emoție nu doar facturi și reclame. O zi în
care iubim și oamenii, nu doar copacii și folosim coli de hârtie. Eu cred că
ei, copacii, s-ar jertfi bucuroși dacă noi am redeveni oameni și ne-am așeza câteodată
cu inimi pline de dor să le scriem scrisori celor dragi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Dacă ai o părere exprimată decent, mi-ar plăcea s-o aflu. Dacă opinia ta va conține elemente vulgare, nu va fi publicată.