A zburat si anul, a adus si ceasul si multe altele pe lângă dar mai presus de asta, ne-a adus iubire si deci sunt recunoscatoare.  Ma bucur ca am avut posibilitatea sa ma vad cu buna parte dintre cei buni ai inimii noastre, pentru a le spune privindu-i in ochi, multumirea. Ce vreau de la 2024? Sa imi vad mai des familia si prietenii, sa ma fereasca si el ca si fratele mai mic de oameni nepotriviti si de situatii neplacute si sa ii tina fericiti pe toti ai nostri. Fericire le doresc si celorlalti care gasesc pete in soarele oricui, caci fericirea te tine ocupat si in general mai vezi doar.. soarele tau si te prinzi ca straluceste si ca e caldut.  Imi mai doresc sa raman intreaga la minte si la suflet, pentru a putea sa aduc in continuare bucurie celor de langa mine. A si vreau sa rad mai mult! Am s-o fac: Zgomotos si cu lacrimi.  Multumim Lui Dumnezeu, a fost un an frumos, cu tot ce trebuie in el. Hai an bun, fa pui, nu fii ranchiunos! 

      Despre multe chestiuni îmi vine a scrie în văzul lumii însă rareori spre niciodată despre afecțiunea mea incurabilă, numită Dorin sau Ză Oanul meu. E cumva așa, să-mi pun inima pe masă, căci sunt capricoarnă interiorizată și timidă, pe alocuri prietenoasă, doar pentru a deveni iubibilă de către cei câțiva viețuitori care îmi înțeleg păienjenișul gândirii și culmea, le sunt chiar simpatică.  Însă azi nu e despre mine ci despre el, cuibărit în inima mea. Un EL, copilăros și de nădejde,  enervant și cicălitor, antisocial în general, însă iubitor până dincolo de sine și devotat într-un fel în care astăzi nu mai ies din fabrică oameni.       Am tăiat lumea mea în jumate și am făcut-o bucată întreagă cu el și am certitudinea că dacă ar fi necesar, el ar împături-o, doar pentru a-mi fi mie mai ușor. E riscant, totuși, să ai lângă tine un astfel de om căci ai posibilitatea să faci tot ce îți dă prin cap și el să te susțină necondiționat. Să creadă în tine într-atât încât să parieze tot

  Bună vă fie lunea, în care pun pariu că crește și iarba, căci ieri a plouat! Am promis cu ceva timp în urmă că voi mai reveni cu informații din domeniul meu, fiindcă de când telefoanele pozează în modul pro și filmează așișderea, nu mai spun de editarea pe telefon și profesorul google, pot să apară confuzii și mi se pare de bun simț să ajutăm, cei care putem să facem lumină. E ca și cum m-aș da barman profesionist după ce mi-am luat Tassimo cu capsule acasă. Nu-s și chiar dacă beau cafea tare de peste 20 de ani, habar n-am să deosebesc tipurile aromelor de cafea - proveniență etc dar dacă vii la mine în vizită, am să te întreb dacă ai bea o cafea după denumirile de pe capsule și chiar aș putea părea că știu să îți fac un irish coffee de auzi și cimpoiul în fundal. Textul ăsta nu se vrea a fi nici despre baruri, nici despre barmani și cu atât mai puțin despre cafele ci despre titulaturile astea simandicoase care ar trebui să facă diferența între ”plebe” și ”artiști”.  Cred că acest te

  Am avut recent o conversație hazlie cu privire la activitatea mea, cu cineva care vrea să se afirme în domeniul fotografiei plătite și mă întreba în mod repetitiv care este modelul meu de business.. căci este cumva de neînțeles cum pot eu trăi din fotografie și mai ales cum percep aceste tarife. (*A se nota că persoana în cauză nu a lucrat niciodată cu mine și nici nu a avut vreodată vreo necesitate / intenție în acest sens.) Un pic impertinentă întrebarea, aș spune dar haioasă. M-a destins această conversație și m-a îngrijorat totodată, gândindu-mă cât de dificil trebuie să le fie celor care caută servicii de foto-video, dacă ”în bucătărie” e așa vraiște. Răspunsul este simplu: kg de mango și cel de cartofi nu au același preț, chiar dacă se află la raionul de legume/fructe așa că nu cred că pot da un răspuns întrebării. Sunt colegi din piață cu prețuri mult mai mari și mult mai mici.. rămân pe piață doar cei care pot justifica în timp ceea ce promovează. Nu există prețul corect ci R