BAA DAA BOOM - BAA DAA BOOM! ZĂ OANUL

     Despre multe chestiuni îmi vine a scrie în văzul lumii însă rareori spre niciodată despre afecțiunea mea incurabilă, numită Dorin sau Ză Oanul meu. E cumva așa, să-mi pun inima pe masă, căci sunt capricoarnă interiorizată și timidă, pe alocuri prietenoasă, doar pentru a deveni iubibilă de către cei câțiva viețuitori care îmi înțeleg păienjenișul gândirii și culmea, le sunt chiar simpatică. 

Însă azi nu e despre mine ci despre el, cuibărit în inima mea. Un EL, copilăros și de nădejde,  enervant și cicălitor, antisocial în general, însă iubitor până dincolo de sine și devotat într-un fel în care astăzi nu mai ies din fabrică oameni. 

    Am tăiat lumea mea în jumate și am făcut-o bucată întreagă cu el și am certitudinea că dacă ar fi necesar, el ar împături-o, doar pentru a-mi fi mie mai ușor.

E riscant, totuși, să ai lângă tine un astfel de om căci ai posibilitatea să faci tot ce îți dă prin cap și el să te susțină necondiționat. Să creadă în tine într-atât încât să parieze tot pe-o carte - și aia să fie cu moaca ta pe ea. 

    Mereu le poartă altora de grijă și nu-i chiar rău să fii în grija lui dacă îți place să iei multe pastile și să porți haine groase, vara. Aici negociem... și ia doar el paracetamol de câte ori bate un pic vântul. Trecând însă peste glumă, e cam așa: https://www.youtube.com/watch?v=BKGJCiEtFrc  îmbrățișarea grijii lui purtate mie și celor pe care îi iubește. E ca o muzică faină ce-ți pătrunde-n minte și te încălzește cumva fără să o poți fredona, din cauza complexității sale, dar e acolo și o auzi pentru tine. E iubibil pe bune! Am zis! Azi nu voi spune însă de ce este fooooarte enervant căci e ziua lui de naștere și angajamentul meu pentru aniversarea de anul ăsta e că îl fac să râdă (ceea ce se și întâmplă acum, când citește). 

    Tu și eu, în lumea noastră liberă de prejudecăți, cu prea puțin timp, față de cât ne-am dori, pentru a hoinări hai-hui pe coclauri, cu râsetele noastre până la lacrimi în situații imaginare înțelese doar de noi; cu încăpățânările noastre, cu proiectele noastre zurlii care chiar devin realitate de fiecare dată. Tu, până la capăt, Ză Oanule! Aș putea sfărâma lumea întreagă de-ar trebui, doar să-ți fie bine și comod și aș sufla viforniță peste cenușa a tot ce stă în calea bucuriei tale. Din fericire, însă, e pace-n lumea noastră mică, împrejmuită de orizonturi nesfârșite.

Tu ești casa mea învăluită în lumină caldă.